GHERGHEFUL

     Dintotdeauna am fost atrasa de uneltele arhaice si mai precis de cele cu trimitere la indeletnicirile casnice pe care noi azi cu mandrie le numim taranesti. Fuiorul, razboiul si ghergheful, fac parte din bucatica de viata a omului pe care le-a purtat cu el mereu si tot timpul. Un cadru de lemn, metal sau mai incoace plastic, care tine intinsa o panza pentru a fi brodata; mentionat in Biblie si Coran deopotriva, un apanaj al Renasterii, orgoliu si arta in secolul al XVIII-lea, gergheful, a fost meserie, negot, pasiune si of, literatura si istorie, conditia unui lucru pretios si de valoare.
     Cei ce trec pragul magazinului de mercerie, sunt atrasi de goblenurile nelucrate,  ce tapeteaza unul dintre pereti si de fiecare data isi opresc privirea pe ramele de gherghef. "Aveti gherghef"!, le zambesc, le spun Da! si incep: vedeti cele rotunde cu surub de prindere si fixare sunt din lemn de fag presat pe trei straturi si macinat fin (Prym / Millward), cel fix ca o rama, este din lemn de tei (Hudema's), iar acesta este reglabil pe mai multe dimensiuni (Top Terra). Uni iau cate o rama se uita la ea si isi plimba  degetele noduroase cu buricele degetelor intepate de atatea impunsaturi, le vezi nostalgia, acestia sunt pasionatii!, lucratorii de goblen.  Incepatorii... cu incepatorii povestea incepe de la inceput. Ghergheful este rama pe care panza de goblen sau pentru broderie va sta mereu intinsa, asfel punctul sau cusatura executata va fi corecta, firul de ata intins si perfect tensionat; cand panza supusa atator impunsaturi se lasa, poate fi reasezata si lucrul poate incepe; fiecare punct va fi acoperit de culoare.
     Ceea ce se lucreaza pe gherghef  cere rabdare, migala si pasiune. Gandul liber, tese precum acul, vise si povesti.
Ofelia Cocos